Ce nu aveam cum să înțeleg la 16 ani

Cu toții am avut 16 ani.

O istorioară creștină de demult spunea că dacă ar fi lăsat omul să-și aleagă singur crucea pe care o are de dus în viață nu o va alege niciodată pe a altuia ci exact pe a lui, care nu-i e nici mai mare nici mai mică, nici mai grea nici mai ușoară și care i se potrivește perfect.

Cât timp și energie irosim gândindu-ne la ce nu putem avea și la ce nu vrem să facem? Infinit mai mult decât reflectînd la ce avem , ce putem avea și ce ar trebui să facem.

Continuăm să ne concentrăm pe latura negativă înrăutățind starea de frustrare și dezamăgire perpetuind același model comportamental care ne-a adus în acest punct.

Cum să am rezultate diferite dacă eu procedez la fel? Cheia este să fac lucrurile altfel pentru a avea rezultate diferite.

Va mai amintiți problemele din primii ani de școală? Toate incepeau cu “ce se da” și “ce se cere”. Oricare dintre noi poate privi mai atent la ce i s-a dat și nu știu câți vor găsi cu adevărat că li s-a dat prea puțin. Cu ce se cere e altă poveste și cred că fiecăruia i se cere după cât i s-a dat. Tehnica de rezolvare e însă aceeași : dacă înțelegi ce se dă (ce ești, ce ai) și știi ce se cere (ce vrei să fii, ce vrei să ai) , rezultatul depinde doar de tine și de ce faci tu în privința asta. Oricât ne chinuim să găsim scuze și vinovați, asta este adevărul -doar tu te poți ajuta.

Așadar, închei cu dorința ca începînd de astăzi să ne concentrăm pe ce avem și ce trebuie să facem pentru a fi mai mult decât am fost până acum.

Sursă foto: pinterest.com